Undemergituvantule's Blog

septembrie 8, 2018

Nimeni nu ne e dator, nimeni nu ne apartine…

Filed under: Dezvoltare personala,eseuri,filozofie,psihologie,vise — undemergituvantule @ 12:20 pm
Desi pare ciudat, nimeni nu ne este dator cu nimic… Nici parintii sa aiba grija de noi, nici iubitul sa ramana pe viata al nostru, nici prietenii sa ne iubeasca, etc. Fiecare isi apartine si face ceea ce poate, este capabil, crede de cuviinta, simte! Plus ca schimbarea este permanenta. Nimeni nu este al nostru si nimeni nu ne este dator. Exemplul cucilor care isi lasa puii in alte cuiburi, exemplul atator masculi care omoara puii pentru a se imperechea, atatea mame care isi abandoneaza copiii sau care nu stiu sa-i creasca, desi in felul lor ii iubesc! Cei care nu vor sa renunte la aceasta idee, ca unii ”trebuie” sau au ”datoria”, vor suferi incercand sa o impuna lumii, caci universul nu se supune acestei reguli, nu este o lege universala, reala, naturala… Nu, nimeni nu ne dator, fiecare face ceea ce poate, nimeni nu este al nostru! Si nu o spun cu pesimism, ci ca o realitate, menita sa nu ne ancoram in iluzii desarte, sa nu dam vina pe altii, cand noi insine suntem singuri datori fata de noi si sa intelegem ca doar in noi sta puterea de a fi fericiti! Asa cum privim viata, asa cum privim lucrurile, cum privim oamenii, relatiile! Sa invatam sa ne bucuram de ceea ce ne ofera clipa 😉 si nu de ceea ce a fost si nu mai este ori de ceea ce am visat si nu s-a realizat…
Asa cum si pesimistul Schopenhauer spunea ”Cea mai mare intelepciune e sa faci din bucuria prezentului obiectul suprem al vietii, caci aceasta este singura realitate, toate celelalte nefiind decat un joc al mintii. Dar am putea sa-i spunem la fel de bine ca-i si cea mai mare nebunie a noastra, caci ce exista doar pentru o clipa si dispare ca un vis nu poate merita vreodata un efort serios”
Reclame

august 26, 2018

Educare, autoeducare, dezvoltare personala

Filed under: Dezvoltare personala — undemergituvantule @ 9:13 am
Tags: , , , ,

De fapt, voi porni acest post de la un articol in care se vorbeste despre 7 reguli de educatie aristocrata (Vezi aici), care se aplica si in ziua de azi. Citindu-le, intr-adevar, am constatat ca in cea mai mare parte, implementarea lor ajuta destul de mult la convetuirea fericita a unui individ in societate.

  1. Se vorbeste prima oara despre respectul de sine, dar se subliniaza mai mult importanta pentru aristocrati, eu as sublinia-o pe cea pentru omul ca individ, caracter, personalitate si fiinta sentimentala: prima oara trebuie sa ai grija de tine, sub toate formele. Incepand cu a evita situatiile in care viata ti-e pusa in pericol si culminand cu a intoarce spatele celui care te jigneste, prin vorba ori fapta. Si include si a nu te cobora la un nivel in care sa jinesti ori sa faci rau cuiva. A avea grija de tine, din toate punctele de vedere, fara a face cuiva rau prin asta si in acelasi timp a arata ca esti un om care nu se coboara a ii face pe altii sa se simta prost in prezenta ta. A te arata cu principii de buna conviețuire.
  2. Curajul. Lașitatea e nerecunoscută la nobili, iar curajul trebuie educat şi format încă la o vârstă fragedă, inclusiv la fete. Asta nu ar fi rau, insa pana la limita de a-ti face rau. Si mai depinde apoi si cum este invatat acest curaj, de metoda folosita, ca sa nu ajunga totusi un factor de stres atat de mare, incat efectul sa fie cu conotatii negative.
  3. Puterea fizică și îndemânarea. Nu poţi fi curajos fără o pregătire fizică adecvată. În instituţiile de învăţământ elevii de nobili învăţau călărie, scrimă, înot sau canotaj. Daaa, un mare daaaa, pe langa faptul ca ajuta la o buna conditie fizica, la a fi pregatit in cazuri neprevazute si nedorite. A fi pregatiti pentru viata, pentru a lupta pentru viata si supravetuire (cutremure, etc) si a avea un corp sanatos. In acelasi timp educa si mintea 😉
  4. Stăpânirea de sine ”E o calitate cu adevărat aristocratică. Dacă unui om simplu îi era caracteristic să răspundă vulgar, atunci aristocratul răspundea calm atât la veştile bune, cât şi la cele mai rele. Acesta din urmă era învăţat de mic să înfrunte greutăţile vieţii cu demnitate. Fără lacrimi şi sentimentalism excesiv” De acord partial. Da, a invata sa-ti infranezi primele cuvinte, reactii negative, dure, agresive, poate ajuta a calma o situatie, in loc sa o agraveze. Insa, a-ti controla total sentimentele, a le reprima, nu este insa o solutie sanatoasa pentru psihicul unui om. (in tip duce la frustrari sau o persoana rece, nefericita, agresoare la randul sau). El TREBUIE sa-si exprime sentimentele in concordanta cu starea interioara, insa modul in care o face este cel care conteaza, acesta este cel pe care trebuie sa-l controleze. In loc a tipa si a jigni, este sanatos sa isi exprime constietizarea supararii: sa spuna pas cum pas ca a fost jignit/enervat de cutare lucru pentru ca… Dar sa vorbesca doar despre sine, fara a jigni.
  5. Grija de aspect. ”Aristocraţii trebuiau să arate bine, dar nu pentru a-şi demonstra bogăția, dar din respect pentru alții! Un aristocrat nu-şi va ofensa prietenii, cunoscuţii sau vecinii apărând în faţa lor îmbrăcat neglijent.”. Foarte interesant cum puneau ei accentul pe ceilalti. Desi, in acelasi timp, se poate lega foarte bine si de respectul fata de sine 😉
  6. Calitatea de a plăcea.Spre deosebire de actualele tendințe: „iubiţi-mă precum sunt”, nobilii aveau calitatea de a le mulţumi celor din jur respectând eticheta. Abilitatea de a plăcea însemna o întreagă știință și începea cu o formulare simplă şi cunoscută: „comportă-te cu alţii, aşa cum ai vrea să o facă ei în raport cu tine.” Nu contează cât de plictistoare e compania, important e să n-o desconsideri. Este o abilitate foarte buna, caci, pana la urma, daca vrei sa-ti fie bine, si sa fii apreciat, dorit, sa nu fii ocolit, este bine sa stii sa te faci placut. Parerea mea este ca insa, trebuie sa o faci pana la o anumita limita, fara a te injosi (caci incalci regula respectului fata de sine), si fara a deveni prea ipocrit… Insa a stii sa te porti frumos, a fi respectuos si a zambi, nu incalca celelalte reguli.
  7. Modestia. La nobili nu însemna timiditate sau reținere, ci o atitudine rezervată a persoanei. Nu era considerat politicos să intri într-o conversație cu comentarii sau sfaturi fără să fii întrebat. „E bine să vorbeşti mai des, dar nu mult pentru a nu-i plictisi pe cei din jur”, spune o regulă aristocratică. Se poate aplica foarte bine si azi, in unele cazuri 😉

Toate aceste calitati, daca sunt insusite si folosite, pana la urma ajuta invidivul si in mod direct, prin a fi pregatit si a se descurca mai bine in viata, dar si in mod indirect, caci daca stie sa se faca placut si nicidecum respins, atunci se va simti mai bine in mijlocul societatii si mai usor ajutat la nevoie 😉

Comentarii (si preluari) asupra articolului https://eushtiu.com/7-reguli-de-educatie-aristocrata-care-sunt-actuale-si-in-timpurile-noastre/

 

august 18, 2018

Vreau sa fiu nebun!

Filed under: eseuri — undemergituvantule @ 3:25 pm
Tags: , , , ,

Da, vreau, imi doresc sa fiu nebun pentru aceasta lumea, pentru aceasta societate. Nu vreau sa fiu prins in canoanele lor, ci vreau sa traiesc asa cum ma simt bine. Sa zambesc, sa rad, sa ma bucur de viata!

Ma uit in jurul meu si vad o multime de oameni nefericiti, tristi, crispati, seriosi, care si mai rau, ii judeca pe cei care nu se supun formelor cerute de mediu in care traiesc, insa, paradoxal, nu reusesc sa vada nefericirea in interiorul lor… Aceste suferinde fiinte urmaresc cu inversunare scopuri, teluri, valori impuse de societatea lor, de parinti, de cei apropiati, iar incrancenarea lor de a ale atinge este atat de mare, caci uita sau ignora ceea ce i-ar face cu adevarat fericiti.

Pentru mine este o desfatare sa pot sa fiu asa cum vreau, daca nu vreau sa ma pieptan intr-o zi ori sa ies in bermude si sandale, sa rad cu gura pana la urechi ori sa fac glume si poante, fara sa tin cont de eticheta, de ”asa nu se face”. Asta este pentru mine o mare libertate si bucuria de a tari, de a simti viata cum pot mai bine. Singurele lucruri de care sa tin cont: sa nu imi faca rau mie si nici altcuiva! In rest: sa simt viata si sa ma bucur la maxim de ea asa cum ma pricep mai bine.

Imi pare rau si imi este mila de cei care se uita piezis la mine, cu critica exprimata mai mult sau mai putin. Sunt atat de prinsi in corvoada afirmarii sociale, incat de eliberarea spirituala au uitat total… Daca nu-ti fac niciun rau, atunci ce drept ai tu sa ma critici? Crezi tu ca esti mai fericit ca ai bani, putere sau statut? Dar oamenii pe care trebuie sa-i pupi in fund ca sa ramai acolo sau sa capeti mai mult, timpul pierdut sa te aranjezi pentru cineva care nu te place natural, noptile nedormite ca sa faci planuri de manipulare ori din cauza stresului ca ai sa pierzi ceea ce ai, nu le pui la socoteala?  Cat timp iti mai ramane sa te si bucuri de aceea ce ai cu adevarat? Oare nu mai usor este sa incerci sa te bucuri in fiecare clipa, sa fii liber, sa iti impui stilul si sa nu iti pese de ceea ce zic ceilalti, atata timp cat tu esti fericit? Ce ai zice daca maine ai un accident si mori? Nu ti-ar parea rau ca nu ai apucat sa traiesti liber? Dupa bunul tau plac?

Eu asta aleg, iar cine ma place, ma place asa cum sunt, nebun si nepasator de criticile celor care trec prin viata fara sa o cunoasca… Da, prefer sa fiu natural si sa traiesc!

 

 

 

 

 

 

iulie 24, 2018

O lectie dura!

Filed under: Fără categorie — undemergituvantule @ 6:55 pm

Este dureros ca dupa zeci de ani sa inveti inca o lectie, de care habar nu aveam, desi este atat de simpla, de banala, atat de la mintea cocosului… O lectie pe care zeci de ani nu am stiu sa o aplic si care, acum, in urma unor greseli ce mi-au adus suferinta si umilinta si deranj altora, uite ca ma vad nevoit sa ma lupt cu mine, cu felul meu de a gandi, rationa, comporta, astfel incat sa o pot integra in viata, in felul meu de a fi si de a trai, simti!

Aceasta simpla si banala lectie este despre suferinta pe care singuri ne-o provocam, dar si despre deranjul pe care il facem, in egoismul nostru, asupra celor cu care interactionam, ducand, bineinteles, la alterarea relatiilor!

Este vorba despre modul in care urmarim sa ne satisfacem nevoile, de orice fel: iubire, afectivitate, inimitate, socializare, respect, sau orice al scop.

De multe ori, cand noi ne dorim ceva, fie chiar si un lucru pe care noi il presupunem ca ar trebui sa fie ceva frumos intre doi oameni, ne inchipuim in mod eronat ca si celalalt este ca noi, ca simte si isi doreste acel lucru intocmai. Nu se poate mai eronat.  In primul rand oamenii nu sunt la fel, fiecare simte si percepe lucrurile in mod diferit. Chiar si iubirea, afectiunea, socializarea, modul de relaxare etc.

De aceea, lectia pe care am invata-o azi este ca niciodata, dar NICIODATA nu mai trebuie sa ma avant in visare si sa plasmuiesc  fantasme, inainte de a stii realitatea. Inainte de a stii cu siguranta ca omul de care vreau sa cer sau sa impart, simte la fel, insi doreste la fel.

Pana si banala sinceritate este vazuta in mod diferit de la om la om.  Chiar daca ai cere cu toata deschiderea a ti se spune adevarul, multi se tem de ea, o percep in mod diferit si nu te poti baza nicicand pe vorbele unui om.  Mereu, doar faptele sunt cele care iti arata adevaratele sentimente si dorinte ale unui om.

Am fost, fara sa vreau, chiar si un om manipulativ. Cum nu se poate mai gresit, in a afla esenta simtatilor cuiva. Caci daca persoana raspunde ca urmare a inselaciunii, eu puteam lua raspunsul ca pe unul autentic, mintindu-ma in continuare.

Nestiind adevarul, inseland sau ignorand adevaratele trairi, sentimente, dorinte ale celui de la care doream sa imi obtin ceea ce imi doream, nu faceam decat sa ma amagesc si apoi, cand in sfarsit cele ignorate aveau  sa iasa la suprafata (caci mai tarziu sau mai devreme vor iesi), atunci si suferinta va fi pe masura dezamagirii, minciunii, inselaciunii. Suferinta proprie, caci cele visate, dorite nu sunt  conform celor visate, caci cel de la care le doreai, nu le dorea si el…  Si atunci, nu ai pierdut timp si sperante aiurea, cerand de unde nu este, ceva ce nu vei putea primi? Nu te-ai amagit singur pe tine si l-ai deranjat si poate chiar incepartat pe cel de la care ai vrut?

Da, o noua lectie: Invata sa ceri doar ceea ce ti se poate da si invata sa citesti printre fapte, nu printer cuvinte. Iar daca vrei sa ai relatii bune, tine cont si de cum sunt si ce-si doresc si cei de langa tine!

 

 

 

iulie 22, 2018

Citate despre viata…

Filed under: filozofie — undemergituvantule @ 1:00 pm
  1. Visele ar trebuie sa fie nebune sau ireale… altfel ar fi doar planuri de viitor 😉

  2. Indiferenta este mai teribila decat razboiul.

  3. Inca nu m-am maturizat, inca mai cred in  minuni, dragoste si oameni buni!

  4. Nu pentru frumusete m-am indragostit de tine, nu pentru batranete voi inceta sa te iubesc…

  5. Invata sa dai drumul. Cel care ti-e apropiat, va ramane langa tine!

  6. Sufletul – o chestiune neinteleasa: nimeni nu stie unde sade, insa toti stiu cum doare…

  7. Traieste in asa fel incat oamenii, intalnindu-se cu tine, sa zambeasca, iar cmunicnad cu tine – sa devina putin mai fericiti!

  8. Uneori, in moduri ciudate, viata se aranjeaza de la sine. Doar sa ai rabdare…

  9. Cea mai mare deziluzie a noastra este ca am avea mult timp…

  10. Niciodata sa nu regreti ceea ce ai facut, mai ales daca in acel moment ai fost fericit…

  11. Sa ne ierte Dumnezeu cand noi suntem nemultumiti de ceva. Unii sunt nefericiti ca nu au un colt de paine, altii ca diamantele sunt prea mici…

  12. Nu incerca sa remediezi relatia cu oamenii care te-au dezamagit. Tacut, lasa-i in drumul lor, cu nimicul lor…

  13. Uneori, Dumnezeu iti ia omul din calea vietii pentru a te proteja. Nu alerga dupa el…

  14. Nu te intrista pentru ceea ce a fost si nu te bucura de ceea ce inca nu a venit. Nu poti schimba trecutul, nu poti controla viitorul. Prezentul este singurul pe care il ai!

  15. Daca cu sufletul nu l-ai prins, cu trupul nu-l vei tine…

  16. La Dumnezeu totul e la timpul sau. Asa ca invata sa astepti…

  17. Multi considera important in viata sa-si gaseasca pe cineva, putini considera important sa se regaseasca pe sine insusi.

iulie 14, 2018

Multumesc, iubire!!!

Filed under: eseuri,filozofie,vise — undemergituvantule @ 11:25 am
Tags: , , ,

Multumesc, iubire, ca mi-ai facut inima sa sara de la locul ei, sa bata cu putere sa se bucure. Multumesc, iubire, ca m-ai scos din zona mea de confort, ca m-ai facut sa visez, ca mi-ai dat putere si energie. Chiar daca am visat mai mult decat erai, chiar daca am suferit cand realitatea se impotrivea dorintelor mele, schimbarea ce ai facut-o in mine este superba! M-ai trezit la viata, la cea adevarata, la cea care conteaza, nu doar job si casa si societate. Mi-ai adus aminte de mine, ca am un suflet nobil si frumos, ca lumea inseamna mult mai mult decat incepusem eu sa ma plafonez: ca este plina de sentimente care mai de care, colorate precum curcubeul, doar sa deschid ochii si sa vreau sa le vad si sa le primesc in interiorul meu…

Cu cat am vrut sa visez mai mult la ceva ce nu era in iubirea noastra, cu atat mai mult ma aruncam, in paralel, in lumea noilor desfatari, pentru a contracara durerea adusa de neimplinirea viselor care te contineau… Si uite asa, o suferinta a devenit motorul unei noi vieti: am inceput sa cunosc oameni noi, sa ma cunosc pe mine mai mult, sa-mi descopar calitati de care nu stiam, ori uitasem, si, mai presus de toate: mi-ai deschid pofta de viata si mi-ai adus aminte in acelasi timp ca este scurta si e pacat sa o las sa treaca pe langa mine, cand ea este asa frumoasa!

Multumesc, iubire, chiar daca ai fost pentru o secunda!

 

iunie 23, 2018

Iubirea nu exista!

Filed under: Fără categorie — undemergituvantule @ 6:19 pm

Nu inteleg de ce se mai canta atata despre iubire, cand ea nu exista… Este doar un sentiment prost de care se folosesc nataraii si o simt toti prostii fara stima de sine… Iubirea, daca a fost vreodata vreo valoare, azi cu siguranta nu doar ca este devalorizata, dar este chiar demodata, luata in batjocura… Este slab cel ce o simte… Toata lumea astazi pentru sine, doar interesul propriul egoist, fara urma de empatie sau dorinta de coexistenta sufletesca si spirituala profunda… Totul sperficial, totul doar egoism, totul doar la suprafata…

Pentru ce atatea cantece despre iubire, cand ea nu mai exista? Mai exista prosti care se indragostesc? Cred atunci ca cei care o fac ori sunt tare adolescenti ori handicapati mental, acei cu EQ-ul precar, cu mult sub limita normala… Iubirea adevarata nu mai exista, nu mai are cum… Ea poate fi doar folosita pentru umilire ori pentru a fi manipulat… Altfel, este doar o himera… Azi a devenit anormal sa iubesti, majoritatea nu mai iubesc…

martie 10, 2018

Castrarea pisicii sau a animalului de companie

Filed under: Fără categorie — undemergituvantule @ 10:56 pm

Eu voi scrie pornind de la pisica, insa cred ca are aplicabiliate pentru toate animalele.

Am adoptat de curand o pisica europeana (fosta maidaneza). Persoana, care mi-a adus-o, mi-a recomandat sa o castrez. Pisica a fost un cadou pentru copilul meu care isi dorea foarte mult acest sufletel dragalas si blanos. Nu la mult timp dupa intrarea in randul familiei, am avut mica banuiala ca ar putea fi insarcinata, lucru mai mult suspectat de copil, pentru ca avea burtica mai mare. Alarma a fost falsa, insa a fost suficienta sa creasca dorinta copilului de a o vedea nascand puisori. Inlesnitoarea adoptiei, cand a auzit ca am vrea sa aiba puisori, s-a opus vehement si ne-a explicat ca sunt multi puiuti pe lume care nu are cine sa-i ingrijeasca si sa-i adopte. Lucru de inteles. Acum ne pregatim de castrare. Insa avem dubii. Si asa avem niste mustrari de constiinta ca noi am adoptat un animal care sa stea mai mult inchis in casa, singur. Il iubim, dar ajungem tarziu acasa si ne mai raman doar cateva minute sa ne jucam cu adevarat cu el. Cine ni l-a dat , a spus ca mai bine asa, decat pe strazi sa inghete, sa il bata alti oameni etc. Dar sincer, nu stiu ce viata este asta… Toata ziua singurel…

Cu retinere ma gandesc si la castrare… Parca ii fur animalului dreptul de a fi parinte. Da, corect argumentul ca sunt atati puiuti singuri, insa ma gandesc si la contrargumente. Pentru mine e mai bine sa fie castrata. Nu ma mai chinui eu cand este in perioada de calduri. Dar si vitalitatea pisicii va fi schimbata iremediabil pe viata in momentul in care eu ii voi lua functionalitatea data de natura. Da, o voi castra, pentru binele meu: nu ma mai chinuie gandul ca nu-i este ei usor cand e in calduri, nu ma chinui sa o dau la monta sau sa-i caut parinti adoptori ori sa-mi fac griji ca puiutii ei sunt pe strazi. Asa ca o voi castra. Dar voi ramane pe viata cu o vina, cu o sechela: ca am luat dreptul la fericire si vitalitatea pisicutei (scade dramatic, nu mai au chef de joaca) si asta doar ca sa ma simt eu mai bine: ca mi-am facut datoria de adoptor normal de animal.

In acelasi timp vad alte tari unde pisicile nu sunt castrate si traiesc libere pe strazi. Nu e mai corect sa ne luptam impotriva conditiilor protrivnice acestor animale, decat sa le  castram pe toate si sa le obligam la o viata austera, inchise, in timp ce ele ar vrea sa iasa? Stiti ca pisicile isi pastreaza toata viata lor o latura salbatica, ce nu poate fi nicioadata imblanzita? Sunt feline care sar pe geamuri sa iasa, iar adoptorii le tin in casa, impotriva chemarii lor launtrice… De ce sa nu le facem un mediu in care ele sa se simta bine, in loc sa le punem la inchisoare si sa le exterminam prin castrare? Da, stiu, este greu sa le cream un mediu propice, dar in alte tari s-a facut, deci se poate. Si sa nu uitam, pisicile au existat din totdeauna, mereu s-au adaptat la vremuri mai putin bune. Pe acest principiu ar trebui sa castram toate animalele: ca sufera de frig, ca sunt omorite de alte animale sau de vanatori. Eu spun sa omoram leii pentru ca ei omoara antilopele. Sau sa castram zebrele ca sa nu mai fie omorate de crocodili si tot asa.

Eu spun sa le cream adaposturi, sa le dam sansa sa vina in casa daca vor, dar nu sa le tinem captive, daca ele nu vor, nu sa le furam dreptul de a fi parinti, ca si cum noi am lua rolul lui Dumnezeu si decidem noi soarta lor in mainile noastre… Hai sa facem o lume mai buna pentru ele, nu sa le luam ceea ce Dumnezeu le-a dat: libertatea si libertatea de a fi parinte…

 

 

ianuarie 17, 2018

A kitchen garden for work and „Seeds for Food” (Willem Van Cotthem)

Filed under: Fără categorie — undemergituvantule @ 5:04 pm

Un articol interesant 😉

DESERTIFICATION

Agroforestry and container gardening

AGROFORESTRY, CONTAINER GARDENING, CLIMATE CHANGE AND SEEDS FOR FOOD

Prof. Dr. Willem VAN COTTHEM
Honorary Professor University of Ghent (Belgium)
Beeweg 36 – BE 9080 ZAFFELARE (Belgium)

We have been discussing with colleagues and friends the need to link forestry and agriculture (agroforestry) in order to motivate local people in the drylands to do the fieldwork of a reforestation project by offering them first a family garden at the very start of the project.

Hungry people with an empty stomach don’t plant thousands of trees easily and with enthusiasm. We have never been in favor of ‘Food for Work’, because it is not changing the cause of hunger.  We would rather change it into ‘A Kitchen Garden for Work’.

The ‘Seeds for Food’ action is heading for a remarkable success (http://www.seedsforfood.org) and ‘Zaden voor Voedsel’ (https://www.facebook.com/groups/306683870332/).  People from all over Europe…

Vezi articolul original 475 de cuvinte mai mult

ianuarie 15, 2018

Sanius in Bucuresti la prima zapada

Filed under: Romania,Tampiti!!! — undemergituvantule @ 1:37 pm
Tags: , ,

Iarna s-a gandit sa faca o surpriza bucurestenilor pe data 15 ianuarie, inca de la prima ora, concomitent cu si reinceperea scolii. Totul alb si frumos, iar pe strazi, cand toata lumea se grabea cu copiii la scoala si cu ochii impaienjeniti de somn, cand traficul era mai mare, lucrurile se desfasurau cam in tonul cunoscutei poezii:

Masinuta fuge,
Nimeni n-o ajunge
Are dor de duca
Parca ar fi naluca…

Unde or fi fost primarii capitalei? Cred ca inca dormeau, si lasasera probabil si indicatii: nu ma treziti, eu imi fac somnul dulce. Nu conta ca un drum de 30 de minute, il faceau acum bucurestii in 120 de minute, stresati oricum sa nu cedeze talpa sub forta gravitatiei si sa fuga cu 5 km in plus pe ora masina. Ideea era doar ca domnii si doamnele primari, erau la caldurica, bine mersi. I-a luat iarna prin surprindere, probabil planul lor de masuri era gandit pentru luna lui mai, august ceva.

Sau sa nu vina ei cu explicatii: ca era prea putina zapada si daca foloseau nisip se strica asfaltul. Pentru ca oricum ar fi: in fiecare vara-toamna si mai nou iarna: in capitala se asfalteaza.

Ori n-ati avut bani pentru incheierea de contractate pentru asemenea servicii? Pai acum intelegem noi de ce ati facut asfaltare si rebordurare in iarna: nu era realizata executia bugetara pe anul trecut si a trebuit repede sa cheltuiti banii ramasi. Am crezut ca poate invatati ceva si anul asta va apucati sa faceti lucrurile mai cu cap, sa-i cheltuiti din timp pe ce trebuie.

Dar care a fost logica de ati trimis masinile cu nisip dupa ora 8 dimineata? Adica in momentul in care cand deja erau ambuteiaje si cozi interminabile de toate strazile erau blocate. Nici masinile dv nu mai aveau pe unde sa se inainteze. De ce le-ati mai scos la ora aia? Care a fost logica?

Daca nici macar consilierii dv, platiti din impozitele noastre, nu v-au dat aceasta informatie, va ajutam noi locuitorii Bucuresti-ului: dupa ora 7 a.m. incepe usor usor sa se aglomereze traficul, astfel incat la ora 7:20 e deja blocaj total. Nu are rost sa scoateti masinile dupa aceasta ora, ci pana atunci…

Somn usor in continuare, ca dormiti pe banii nostri…

 

 

 

Pagina următoare »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: