Undemergituvantule's Blog

Iulie 13, 2011

Defeminizarea femeii…

Filed under: eseuri,literatura — undemergituvantule @ 5:48 pm
Tags: , , , , , ,

Nu este doar un subiect de cancan, ci mai curand o realitate a evolutiei lumii mondiale, a progresului tehnologic, care au aplificat cresterea si diversificarea nevoilor sociale. Odata cu toate acestea a crescut nevoia de bani pt satisfacerea diverselor nevoi impuse de trendul mediului din care face omul parte: aparatura tehnologica de tot felul, masini de spalat vase, telefoane-computer, televizoare, case spatioase, vacante, calatorii etc.

In aceasta lupta acerba de satisfacere a fost nevoie de aportul femeii la contul banilor. Ea a trebuit sa se angajeze, sa lase la o parte ocupatia exclusiv gospodareasca si sa suplimenteze  fondurile casei, ale familiei. Ajunsa sa lucreze, s-a specializat si pe alte ocupatii, fata de cele gospodaresti, s-a perfectat, a intrat intr-un mediu care treptat a influentat-o sa se schimbe, facand-o si pe ea sa-si doreasca o recunoastere a meritelor profesionale, sa si le dezvolte ajungand pana la dorinta de cariera, implicand si spiritul de competitie, atribuit din antichitate ca fiind caracteristica barbatului.

Azi s-a ajuns ca o femeie sa fie musai sa lucreze, nemaiputand supravetui fara un salariu, un venit propriu.

De asemenea, tot din cauza trendului si a dorintei de apartenenta la un anumit statut, valorile spirituale au fost inlocuite de cele sociale, materiale, ajungand sa afecteze si casatoria, caminul, familia care s-au devalorizat.

Femeia, invatand sa munceasca, sa capete singura un venit, a invatat si sa fie mai independenta de barbat. Apoi, cu rata divorturilor, a despartirilor, a fost deprinsa si mai mult cu alte roluri pe care inainte le indeplineau barbatii: sa se descurce singura, sa sustina singura casa si copilul, sa asigure ea toate fondurile necesare, preluand din ce in ce mai mult atributiile unui sot, devenind si mai calculata, mai rece, mai competitiva, in detrimentul gingasiei si al tandretei definitorii pt ea.

Se observa o schimbare a femeii si in trendul sexual: pe langa faptul ca a devenit mai constienta de sexualitate ei, de placerea, narcisismul si egoismul ei, a imprumutat totusi si de la barbat nevoia de a fi satisfacuta, de a vedea ca mai poate vana, mai poate fi dorita. Si aici iarasi a mai renuntat la o parte din gingasia pudismului caracteristic feminitatii, aruncandu-se mai curand si ea in cursa sexuala, care a desensibilizat-o interior pentru a se putea compoarta precum barbatul.

Anunțuri

Decembrie 3, 2009

Şun sau calea neturburată

Filed under: literatura — undemergituvantule @ 7:32 pm
Tags: , , ,
copertaAflându-mă într-o mini vacanţă, la mai vârstnicele mele rude, mă gândi să pun mâna şi pe o carte. Vizionând puţin biblioteca, îmi atrage atenţia un titlu: „Şun sau calea neturburată”. Tre să recunosc că însă nu m-am uitat şi la autor, care mai târziu avea să fie o surprindere pentru mine. Deschid cartea şi citesc puţin din ea, cât să-mi dai seama că îmi atrage atenţia mai mult decât doar titlul.
Sub forma unei piese de teatru, se derulează o poveste mongolă, despre uneltiri, ridicări şi coborâri, despre pilde şi mai ales despre cultura asiatica. Ce m-a frapat de la început a fost redarea culturii lor, şi mă refer în primul rând la cunoaşterea culturii vorbirii, comunicării lor. Auzisem, la un moment dat, în timpul cursurilor de comunicare şi negociere, că la orientali aceste acţiuni nu se petrec ca la noi europenii sau ca la americani, trecând direct la subiect, ci, mai curând, încercând mai întâi a arăta beneficiile universale şi apoi a dezvălui gândul cu care au venit. E vorba de un cult mult diferit, în care se pune accentul pe spiritualitate, pe comunicare, pe binele tuturor şi nu pe egoism. Până şi împăratul, îngândurat pe faptul că nu a reuşit să pună orânduială într-o provincie, în discuţia cu chiar vasalul acesteia, afirmă că el însuşi e de vină pentru eşec. Modestia ocupă un loc de cinste, astfel că cei de încredere vorbesc mereu despre sine ca fiind nepricepuţi.
Şun, eroul principal, are greaua misiune de a reuşi să împlinească cu bine două tipuri de rituri: cel de primul sfetnic şi de viitor împărat şi cel de fiu. Tatăl său egoist, îmboldit de a doua lui soţie, este gelos pe faima primului său fiu şi îl pune la încercări, dându-i tot felul de porunci. Riturile spun că un copil trebuie să-şi respecte şi să-şi iubească părinţii. Tatăl, împreună cu alţi defavorizaţi de numirea lui Şun ca succesor la tron, încearcă să-l atragă în capcane, pentru a-i găsi sfârşitul. Şun, chiar şi spre surprinderea prietenilor săi, care intuiesc răul, merge să împlinească poruncile parentale. Puterile şi înţelepciunea sa îl ajută să scape de toate tentativele şi chiar mai mult, reuşeşte să dea multe pilde poporului său.
Pentru cine gustă genul acesta de artă, piesa, şi chiar pentru cei ce n-au încercat-o, recomand cartea „Şun sau calea neturbutată” a lui G. Călinescu. Aici a fost surprinderea mea, să văd că a fost scrisă de un român şi că, cu atât mai mult, m-a surprins cine a fost el.
Lectură placută! 😉

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: