Undemergituvantule's Blog

Ianuarie 28, 2017

De ce neghiobii și mediocrii îi surclasează pe cei buni

Ideea acestui articol mi-a venit, zău să vă zic, dintr-o adâncă și puternică frustrare! Deși știu că sunt un om puternic, capabil să mă ridic și să înfrunt o grămadă de obstacole, am trecut cu brio, încă de mic copil, dincolo de tot felul de bariere. Cu toate acestea, un lucru mă doboară: nu am suficientă încredere în mine, dacă nu e lângă mine cineva, pe care să-l stimez, și să-mi dea acea încredere… E ciudat, nu-i așa?

Tot astfel se întâmplă cu o  sumedenie de oameni buni, muncitori, cinstiți, deștepți, capabili, inteligenți. Oameni care se lasă, cu voia sau fără voia lor, folosiți de alții, în numele neîncrederii în sine, care pălește în fața unui care știe să țipe mai tare și să ceară în gura mare ceea ce dorește să obțină.

Întreb: cum se face că un neghiob, fără coloană vertebrală, poate să zbiere și să ceară cu trufie ceea ce-și dorește? Și culmea: mai și primește? De ce ăla, care n-a făcut nimic în viața lui, își cere cu înverșunare ceea ce are nevoie, iar ăla de a muncit și merită, tace, dă înapoi și îl servește pe celălalt, de parcă el ar merita-o?

Răspunsul îl găsesc ușor, căci mă uit la mine. Cum vine unul și latră mai tare, mă retrag cu coada între picioare, deși știu că ăla încalcă niște drepturi. Apoi, uneori îl și mai admir, tare aș vrea să fiu ca el. Dar ghici: nu-s!  Păi și cum aș fi, dacă, în virtutea vremurile comuniste, părinții mei m-au crescut ca niște ascultători ai sistemului, băgându-mi în cap lozinca: nu ești bun de nimic! Nimic din ce făceam, frățioare, nu era bun. Nici să pici cu ceară nu-i mulțumeam pe ai mei, care toate drepturile de copil mi le-au încălcat. Nu conta cât negru sub unghie ce simțeam și ce doream, doar voia lor a se face, era legea-n casă și în universul meu ce mă înconjura. A trebuit să-mi pun mintea la contribuție, să mă strecor nevăzut și ilegal pe sub unele dintre barierele lor, ca să pot rezista mental nițel. Nefiind dulău mare să le sar, le treceam ca chihuahua pe burta, pe sub ele, mai săpam, mai alea-alea.

Mă făcuși mare și nițel deștept, aproape că eram detectiv, dar ce folos, că am luat cu mine, prinsă rău cu super-glue, lozinca alor mei: ”Nu ești bun de nimic, niciodată n-o să faci nimic!” Și m-am necăjit, știam că nu-i adevărat, dar nu scăpam de ea, neam! Am fost la psiholog, am mai crescut puțin: nu mai eram eu chiar un chihuahua! Acum eram mai un cocker, uneori chiar și un ciobănesc german. Dar cum mă întâlneam cu un dulău sau dulăuț mai tare-n gură, iar puneam coada între picioare. Și, ca să-l citez pe Schopenhauer, am ajuns să-i dau dreptate: cum te-au clădit ai tăi primii ani, ce fundație a încrederii și a iubirii de sine, ți-au făurit, așa cam rămâi toată viața…

Așa și cu neghiobii, ca să-i numesc doar așa: nu a contat ca n-au învățat ei în viața lor mare lucru, că ai lor nu le-au dat valori sociale de genul: respectă pe cei din jur, doar dacă muncești ai etc, etc. NU! Ce a contat au fost lucrurile de genul: dacă nu ceri nu ai! Nu fi prost și cere! Ești deștept! Ești tare! Mare șmecher! Ești băiatul mamii și al tăticului, tu meriți tot pe lumea asta și etc, etc! Deci de aia vine un nichipercea, care-n viața lui n-a făcut nimic, și-ți cere ție de la obraz să-i dai ce vrea el: că așa a fost crescut: lui i se cuvine!

Poate că până la urmă nu suntem prea departe de animale: intimidarea merge și la noi perfect! Vine unul mai cu tupeu, la tine, care toată viața ai fost slăbit de îngerași (că de: nu ești bun de nimic), latră puțin, iar tu te intimidezi, căci în subconștient sar cu duiumul acei ani în care ai tăi te-au secat de puteri, de drepturi și te-au intimidat, pana a devenit a doua ta fire. Tu nu știi să te opui, căci ai fost crescut că nu folosește, orice făceai când te opuneai, era să-ți fie și mai rău, nu să câștigi cumva. Cel mai bine știi să te supui…

Este ceea ce se cheamă în zilele noaste: inteligența emoțională! Și nu e deloc o bagatelă: după cum se vede face diferența între a avea succes în viață ori ba, indiferent ce mare IQ ai: logica nu poate alunga, schimba sentimentele, temerile, fricile, traumele! De aici și expresia: inima nu ascultă de minte! Cei mai mulți dintre oamenii genii ai lumii au murit în mizerie, nenorociți, apatici, iar puțini au fost cu adevărat fericiți în viața personală, în ciuda inteligenței logice, pentru ca ai lui nu l-au învățat cum să iubească, cum să se iubească și să se respecte ca om, toate aceste benefice sentimente…

 

 

 

Anunțuri

August 17, 2012

Lupta cu invazia de purici

Filed under: dubios,Generale,natura — undemergituvantule @ 11:31 pm
Tags: , ,

Nu o sa ma feresc sa spun ca, la mine la tara, e invazie de purici. Si am inceput sa pulverizam ce solutii se mai gasesc pe piata, dar cum imi parea mie in van, am zis sa fac si o mica cercetare pe vastul internet.  Si am descoperit ca nu sunt nici primul si probabil nici ultimul care se infrunta cu asa ceva si ca intr-adevar aceasta lupta este foarte anevoioasa si mai ales cu putini sorti de izbanda pentru rasa umana. DTT nu mai exista, verde de paris nu mai exista, si sunt de acord cu excluderea lor, din cazua toxicitatii prea mari. In rest, si alti internauti spun ca au incercat si Cyper vet si o gramada de solutii, cu alte cuvinte tot ce se mai gaseste pe piata noastra, dar fara folos. Altii au stropit zi dei zi, timp de patru ani, altii au chemat periodic firme specializate, dar cu acelasi final de succes nereusit…

Singurii, care s-au putut lauda totusi si cu finaluri fericite, sunt, in principiu, cei care  au avut de-a face cu astfel de invazii in apartament si nu la casa cu curte.

Si am sa dezvalui o parte din trucurile si sfaturile lor:

– musai aspirat la greu, chiar si de 3 ori. Din punctul meu de vedere, e super eficient daca dau inainte cu o solutie cica pentru exterminarea lor, care, chiar daca nu-i va omori, totusi ii mai ameteste. Apoi dus repede sacul la gunoi sau chiar ars. Mai eficient este un aspirator cu filtrarea prin apa, in care sa adaugati si ceva solutie.

– sa imprastiem sare si borax, care totusi trebuie avut grija cu el. Au efectul de dezhidratare a oualelor. Purecii acestia se inmultesc mai rau ca termitele. Si pentru ca dragii lor pui ies dupa 6-7 zile, tre sa tinem cel putin 2 cicluri complete de 6-7 zile.

– cineva spunea ca purecii ar fugi de mirosul de otet si lavanda si atunci ne indica sa clatim toate hainele, covoarele si lenjeriile de pat cu otet. Cu lavanda vedeti voi ce faceti. Puteti incerca sa puneti ulei de lavanda pe la colturile camerelor.

– altcineva mai indica si ca i-ar putea pune pe fuga mirosul de domestos/clor cu care sa spalati pe jos.

– daca aveti animale, trebuie musai sa le samponati cu solutii speciale.

– cand va apucati de exterminarea lor, aveti grija sa o faceti temeinic si in toata casa, cu usile inchise, sa nu treaca dintr-o parte in alta.

– spalati la temperatura maxima toate textilele, pentru a le elimina ouale.

– daca dati cu solutii chimice, parasiti apoi casa pentru 24 de ore. Mergeti in alta parte, ca sa duceti purecii si la prieteni :))

– purecilor nu le place nici apa, dar pot inota, insa nu si daca in apa e sapun de vase… Asa ca cineva a mai dezvaluit un mic secret: noaptea lasati o lampa aprinsa, purecii vor fi atrasi de lumina si caldura, si vor topai spre bec, de aceea este bine sa puneti in jurul sau recipiente cu apa si cu detergent de vase.

Poate pare un subiect cam bizar si ticnit, dar cine s-a/se infrunta cu o invazie, stie ca ar face si pe naiba, numai sa scape de ei.

Ianuarie 23, 2010

Legea privind protecţia animalelor mai mult face rau cainilor si nu numai…

Filed under: animale,Generale,natura — undemergituvantule @ 8:43 am
Tags: , , ,

De cand s-a lasat frigul, cainii au devenit mai agresivi mai ales intre ei. Nu exista zi/noapte in care un caine sa nu fie atacat de o haita si muscat, iar acesta sa nu poate face altceva decat sa schelalaie.

Eu sunt o iubitoare de animale, mi se par niste fiinte fenomenale, cu gingasia lor a parte, cu frumusete, cu splendoare, indiferent ce fel de animal este. Daca as avea casa cu curte mi-a placea sa am 2 caini si 1-2 pisici. Tocmai de aceea, pentru ca le iubesc, nu pot sa iau acum sa tin in apartament niste animale pe care sa le chinui. Si nici pe care sa le abandonez pe strada. Tocmai de aceea mi se pare o utopie legea din Romania  privind protecţia animalelor. Parte din ea e ok. Dar hai sa privim mai departe. Daca vrei sa faci ceva, apoi fa-o cum trebuie. Cum protejeaza cainii de foame, de chinuri, de boala aceasta lege? Sa nu uitam de cei care au cate un picior beteag, care au raie, infectii, puroi, tumori. In emisiunile de pe canalele straine, unde au ca subiect protectia animalelor, am vazut ca au un sistem bine definit si gandit din fiecare punct de vedere.

Un animal, de ex, un caine, este ridicat, apoi analizat d.p.d.v.  medical, daca se face bine, este analizat apoi d.p.d.v. comportamental sau psihic pentru a se determina daca poate fi adoptat, adica sa nu prezinte tendinte de agresivitate. Daca trece si acest pas, urmatorul este de a fi plasat intr-un centru specializat. Daca se depaseste termenul de aproximativ 30 de zile si nu este adoptat, cainele va fi eutanasiat, la fel cum se intampla daca nu trece testele anterioare. Deci sistemul isi face toata datoria, scapa animalul de un stapan rau sau il ia de pe strazi, il ingrijeste, daca daca nu are sanse de adoptie nu o sa-i dea drumul pe strazi si nici nu o sa-l inchida pentru toata viata lui intr-o cusca, luand astfel sanse unui alt caine care ar putea fi vindecat si adoptat, dar nu se poate ca nu ajung banii.

Da, sa tii cainii in adaposturi costa si o gramada de bani, dar este si o implicatie psihica mare asupra animalului. Si ce faci cu cei de pa strazi? Nu-ti mai permiti sa-i aduni si sa-i faci bine, dandu-i apoi spre adoptie. Ba, mai mult, vad ca totusi tot apar pui, de care nimeni nu se ocupa sa-i castreze, ei vor creste mari, vor fi chinuiti, vor musca la randul lor si vor face alti pui.

Afara de asa zisa „protectie” a cainelui, care in Romania nu-l protejeaza cu adevarat pana la capat si nu pe toti, sa nu uitam ca pe primul loc ar trebui sa fie oamenii si copii, care nu au nicio vina. Sa nu uitam de cazul fetitei mancate de caini in Constanta, sau de batranii gasiti mancati de caini pe campuri? In 2008 au fost muscate 12.500 de persoane, sustin specialiştii Centrului Antirabic din Bucureşti.

Concluzie: Multi bani cheltuiti pentru a tine cainii pe viata in adaposturi, mult mai multi caini sunt in afara adaposturilor si sufera (sunt muscati, calcati de masini, loviti, au infectii, tumori, labe rupte, raie etc), sufera de foame, frig, canicula si sunt si peste 10.000 de oameni pe an care sunt muscati. De ce nu am instaura si noi, ca in tarile cu o vechime in acest domeniu, moartea prin eutanasiere a cainilor care nu sunt adoptati intr-o perioada de…? De accea spun ca o parte a acestei Lege care „priveste protectia animalelor” se opreste inainte de a-si finaliza studiul de caz pe realitate, punand in vicisitudine multe animale, dar si oameni.

 

Deci, daca este sa facem ceva, hai sa facem cu cap si sa o ducem pana la capat. Nu doar sa pozam in mari protectori ai animalelor, dar sa facem treaba pe jumatate, celalata jumatate lasand-o pe seama destinului. Daca tarile civilizate si mai puternice dpdv financiar, cu o istorie mult mai veche in acest domeniu, au adoptat eutanasierea, inseamna ca au avut motive reale. Analizati-le, ca sa protejati cu adevarat animale!

 

 

 

Decembrie 22, 2009

Bradul de Craciun

Filed under: Craciun,Generale,natura — undemergituvantule @ 10:11 am
Tags: , , , , , ,

De mica am fost crescuta cu placerea ca nu exista Craciun fara un brad inalt cat camera. Si cand am crescut mereu imi cautam doar astfel de brazi, peste 2,5 m, frumos, in care sa-mi pun sutele de ornamente. Asa cum pentru altii spiritul Craciunului vine odata cu mirosul cozonacului, pentru mine spiritul Craciunului vine cand impodobesc bradul.

Apoi, intr-un an, nu mai tin minte cum, mi-a rasarit in minte o dilema. Am inceput sa constientizez ca bradul pe care eu il cautam atent, cu rabdare, in timp si pe care il impodobeam cu migala si care producea un sentiment inalt de bine, de implinire si pe care eu il aruncam dupa 2-3 saptamani, fusese inainte un brad caruia i-a trebuit 15-20 ani sa creasca.  Atunci, placerea mirosului de brad, in casa de sarbatori, a inceput sa paleasca vizibil in fata realitatii: eu ma bucuram de brad pentru 2-3 saptamani si apoi aruncam la gunoi 10-20 de ani de natura care reusise sa supravetuieasca pentru ca in final, un om, in spiritul Craciunului, sa-l inzorzoneze, parca batandu-si joc de el, ca trofeu ca l-a invins prin taiere. Mi-am dat seama cat de stupida era toata treaba, cu atat mai mult in conditiile actuale de schimbare a climei, cauzata de incalzirea globala, de crestere a poluarii. Multe paduri din Romania au disparut, nu mai stau in calea tornadelor, a caderilor de pamant, scade numarul factorilor care pot lupta impotriva poluarii. Si pentru ce? Pentru ca noi sa inzorzonam un brad natural pentru 2-3 saptamani? Pentru asta sa aruncam 15-20 ani de natura la gunoi? Toate acestea cand exista o alternativa: bradul artificial.

Avantajele bradulului artificial: afara de faptul ca salveaza cate un brad natural in fiecare an, nu mai trebuie sa stai in fiecare iarna sa cauti altul, nu mai trebuie sa strangi tot timpul ace, iar daca ai un copil mic, sa fii cu ochii-n patru sa nu inghita ace. Apoi un brad artificial iti confera posibilitatea de a-i aranja crengile cum vrei tu si este mult mai incarcat.

Intr-adevar are, dupa parerea mea si doua dezavantaje: iti trebuie un loc de depozitare intre Craciunuri si nu are mirosul de brad natural, dar si pentru aceasta exista un remediu: cumparati coronite din crengute si uleiuri cu aroma de brad.

Acestea fiind spuse, doar mie mi se pare pare atat de stupid sa iei un brad natural de Craciun?

 

De asemenea, puteti vizualiza si reportajul facut de cei de la PROTV despre taierea brazilor 😦

Romania te iubesc: Brazii smulsi din radacina, noul spirit al Craciunului?

StirileProTV.ro

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: