Undemergituvantule's Blog

Iunie 20, 2014

Am luat deciziile bune!!!!

Filed under: Fără categorie — undemergituvantule @ 9:35 am
Tags: , , , , , , ,

Sunt un om fericit, sunt un om fara griji prea mari, sunt un om care poate dormi linistit noaptea. Sunt un om de rand, care a reusit sa-si realizeze visele si in acelasi timp sa nu fie stresat ca l-au costat prea mult. Un singur lucru imi lipseste, dar nu despre acesta este vorba, ci despre faptul ca imi dau seama ca in ultima parte a vietii mele am luat decizii bune!!!

 

Si, de cele mai multe ori am fost contra curentului, nu o data mi-am auzit reprosuri sau barfe, am auzit sfaturi si pareri de rau ca nu le ascult.  Dar, undeva in adancul sufletului, am stiut mereu sa fac alegerile care am simtit ca-mi fac mie bine… Deci, asta este cu atat mai interesant, cu cat gandirea mea pare a fi „contra naturii” societatii din ziua de azi…  Si am sa enumar sirul cestor decizii pe care le-am luat, menite sa-mi aduca mie acum linistea 😉

 

Am un jaf de telefon, imi schimb telefonul doar cand se strica sau primesc unul aproape de-a moaca. La ce imi trebuie sa imi cumpar unul sau doua pe an la niste preturi la care m-as putea duce in concediu? Adica de ce sa dau zece milioane pe un telefon doar ca este ultima fita? Hmmm… Sincer, pe mine ma intereseaza un telefon sa sune, sa imi pot face niste setari, sa imi setez niste reminder-uri, sa pot face o poza cat de cat si cam atat. Pentru informatii urgente de pe net, sun un prieten, pentru ca am 😉

 

Laptop? Hmmm… mi s-a ivit ocazia sa cumpar de la cineva un laptop de 3 ani vechime la un pret de cel mult un sfert din cele de pe piata. La ce sa dau  15 sau 25 de milioane pe un laptop, cand mie imi trebuie doar sa navighez, sa  vad un film, sa ascult o muzica, sa lucrez in Office, sa ma relaxez jucand online un rentz sau o canasta? Deci, la ce imi trebuie sa investesc banii de concediu intr-un lucru mult prea performant pentru ceea ce-mi trebuie mie? Doar ca sa ma laud?

 

Concediu… ufff, ce frumos 😉 Sa evadezi din cotidian, sa te relaxezi, sa faci altceva, sa te distrezi 😉 Si pur si simplu sa cunosti si altceva 😉 Ce ar mai fi munca de peste un an de zile, daca nu ai avea concedii? Personal nu m-as putea vedea doar cu un singur concediu sau chiar fara el… Mi-as vedea viata mult prea sumbra si mi-ar disparea si cheful…  De aceea am ales mereu sa fac cel putin un concediu la mare de cateva zile bune, minin 6 ca sa simt cu adevarat ceva. Si tot cam atat inca un concediu si la munte. Iar uneori mai merg si la „mare departare”, in provincie, la tara cate 8 zile…

 

Si reusesc sa ma descurc bine, fara batai de cap. La mare nu-mi place sa merg cand este aglomerat, sa stau sa caut mult timpun loc pe plaja, sau sa astept la masa mult comanda, pt ca sunt prea multi clienti, ori de ce sa merg in lunile cu arsita, cand nu as suporta sa stau pe plaja. Asa ca aleg cu mare placere sa merg inainte sau dupa toata nebunia, cand si preturile au scazut simtitor 😉 Si asa mergem in liniste, ne relaxam, nu nervi din cauza aglomeratie, nu ne ustura la buzunar, ba mai putem pune de inca un concediu…  Si pana acum am ales Romania, ca sa nu ma indatorez pe cel putin jumatate de an si sa raman cu un singur concediu. In perioada in care prefer sa merg, am gasit oferta promotionala la un hotel de 3 stele, curat, cu tot ce am nevoie la mare, plus facilitati pentru copii, asa ca satisfactie mai mare nu am 😉

 

La munte, prefer sa merg vara. Si aici, daca stai si cauti poti gasi cazare cu raportul pret/calitate care sa iti aduca multumire si sa te lase sa dormi si noaptea linistit, pentru ca nu te indatorezi pe ceva vreme…Totul este doar sa stii ce cauti, esentialul,  sa vrei sa cauti, sa ai rabdare.

 

Casa, ei aici, intr-adevar, mai intai trebuie sa multumesc unuia dintre parinti ca m-a orientat spre un anumit tip de casa. Am platit o vreme chirie, apoi proprietarul se oferise sa mi-o vanda. Parintele m-a batut la cap sa o cumpar, doar ca eu nu ma simteam in stare.  Ma gandeam la imprumut, la banca si la viitorul meu. Deocamdata pentru chirie plateam o suma modica, iar de acolo prorietarul nu ma dadea afara, asa ca am ales sa mai astept. Multumire in sufletul meu ar fi fost o rata pe care sa o pot suporta cu liniste, fara mari greutati. Dar la acel moment, la pretul care il avea casa, rata avea sa ma indoaie pt 30 de ani. 30 de ani de chin, fara concedii, fara satisfacerea multor placeri, renuntare la multe bucurii, aducere de frustrari… Nu, nu-mi doream acel lucru, desi puteam sa devin proprietar sigur, dar aveam sa putrezesc in interiorul meu… Asa ca, intr-o zi, a rasarit iar soarele pe strada mea, si pretul casei a scazut drastic, precum si dobanzile in banci. Si am azi o rata la aproape jumatate fata de acum 3-4 ani.  Care are fi fost destinul meu daca ma avantam sa o cumpar mai de mult, lasandu-ma influentata de sfaturi si netinand cont de faptul ca era viata mea aceea care avea sa suporte consecintele unui imprumut prea mare, nefezabil cu linistea mea interioara?

 

M-am lasat de fumat. Cu putin timp inainte de adefinitiva actele la banca, tot raceam la plamani si se tratata foarte greu. „Cata prostie poate fi in mine, daca eu continui sa fumez in timp ce nu reusesc sa ma insanatosesc?” Si cu putina constientizare si cu putin mai multa vointa, dar si cu putina ingaduinta fata de mine, pentru ca sa reuesc usor sa scap de acest viciu viclean. Si am reusit. Si nu cred ca ma voi reapuca timp de 30 de ani. De ce? Pentru ca banii pe care-i dadeam pe chirie si cu banii de pe tigari totalizeaza exact rata la banca! Iar daca in30 de ani ma reapuc  de fumat, nu mai am bani pentru rata. Deci? M-am facut cu cel mai strajnic motiv antitabac J

 

O alta poveste este aceea cu masina. Nu mi-am permis niciodata o masina noua. Desi la un moment dat am cochetat cu ideea data  de siguranta unui autovehicul virgin. Dar, visele mele s-au cramponat in realitate: preturi mari, facilitati putine. Eu imi doream de toate: fiabilitate, servo, consum mic, nu prea veche, 4 usi, inchidere centralizata, aer conditionat, alarma, geamuri si oglizi electrice etc.  Dar buzunarul meu era prea stramt, puteam oferi doar o mica parte, iar la banca aveam deja datorii, asa ca era exclus vreun imprumut suplimentar care sa ma bage in sperieti sau in mormant.

 

Cand au auzit oamenii, din jurul meu, ce vreau, au inceput sa discute si sa-mi spuna sa mai las din pretentii, ca nu gasesc ce vreau eu la bani pe care-i aveam.  Am stat cateva luni si am studiat piata. Intr-adevar  pe piata SH gaseam la cel putin 1000 de euro in plus ceea ce cautam eu, la care aveau sa se mai adauge si taxele ce aveam sa le suport ulterior. Dar nu m-am lasat.  As mai fi putut renunta la numarul de usi, dar nu imi doream o masina cu doua portiere, din moment ce zilnic iau copilul cu mine.  Si am asteptat, iar un bun prieten mi-a gasit o ocazie: ceea ce-mi doream, doar cu un an mai veche si mai avea vreo 3-4  lucruri de aranjat, dar in rest avea tot ceea ce cautam. Si uite ca se poate! Se poate sa gasesti „imposibilul” daca ai rabdare.  Ce am investit ulterior in ea, cu tot cu asigurare, taxe etc., nu m-a ajuns la pretul mediu de vanzare a masinei respective pe piata SH!

 

Acum sa trec la „aura financiara” a tinutei. Nu am fost aproape niciodata fanul firmelor. Imi pare prea costisitor si imi rapea din alte vise mai importante pentru mine in care sa investesc. Mai mult a contat mereu sa ma simt bine, sa pot sa ies cu prietenii sau sa imi iau o mancare buna, sa pot sa-mi satisfac alte placeri care tineau mai mult de interiorul meu, decat de exterior. Da, ma uit la material, la unele lucruri nu fac rabat. Dar nici nu ma avant la sume colosale, daca gasesc un omolog de buna calitate la un pret mult mai avantajos. Mereu exista, ceva care te poate satisface, de buna calitate si mai ieftin, doar cu conditia sa ai rabdare si sa-l cauti. Cu exceptia  celor care au nevoia de a se simti bine doar in haine de firme…

 

La fel si cu parfumurile: cand mi-am permis mi-am lua si eu vreo doua, pentru ca imi placeau cum miroseau.  Dar am gasit si altele care sa ma incante si sa ma tina, ori chiar am gasit si parfumuri bio, mai prietenoase cu sanatatea mea si mult mai accesibile decat cele ”brand”-uite.  Asa ca, am casa plina de parfumuri, ma dau cu ce aroma vreau, in functie de dispozitie, si fara sa ma doara buzunarul…

 

Si daca as mai spune ca acasa nu am cablu TV si NET, multi spun ca deja am depasit limita lor de intelegere.  Pai de ce sa am cablu TV? Sa aud doar despre crime, violuri, jafuri, accidente? Sa vad cat de sus a ajuns nivelul de prostie? Sau sa vad minciunile vehiculate de unii, altii? Ori barfe care nu ma intereseaza? Am lucruri mult mai bune de facut. Sa fac miscare, sa petrec cu copilul meu, sa citesc, sa vorbesc cu prietenii, sa meditez. Cu antena de camera prind cateva programe, pe care mai deschid uneori sa vad un film, si foarte rar sa aflu vremea ori stiri despre trafic. In rest folosesc radioul de la telefon 😉

 

Net am la serviciu. Acasa folosesc un stick wireless. La ce-mi trebuie mai mult? Si uite asa, aproape un milion de lei vechi ii economiesc luna de luna. In loc sa-i dau pe niste lucruri care m-ar face sa-mi pierd timpul degeaba si sa ma prosteasca, mai bine imi iau niste vitamine sau produse bio, care imi fac bine sanatatii mele. Ori bag benzina in plus si fac o plimbare pe undeva si ma simt bine, ca traiesc si ca ma bucur de viata.

 

O alta decizie foarte importanta pe care am luat-o a fost aceea de a ma desparte de acea persoana cu care candva considerasem ca putem deveni parteneri de viata. Alegere cu mare dichis cu atat mai mult cu cat era si un copil la mijloc. Nu avusesem un trai prea bun din primii ani de viata, si acum, cu atat mai mult am zis ca eu nu vreau sa mai am aceeasi soarta. Nu ma nascusem ca sa sufar la infinit. Vedeam in fata doar o viata mizera, fara bucurii, fara placeri. Imi ajunsese prin ce trecusem, nu doream sa mai am acelasi trai pana la final. Asa ca, am luat decizia de a creste singurcopilul. Desi greu, dar cum ar fi putut sa evolueze intr-o casa cu tensiune, nervi, deprimare? Acum puteam sa il duc unde imi doream, puteam sa-i arat, puteam sa-l dezvolt mult mai sanatos. Desi a fost greu si am mai dat sanse si celuilalt, lucrurile nu s-au schimbat. Divortul a ramas in picioare. Dar am avut taria de a apropia celalalt parinte de copil. Si sa-i suport firea doar ca sa inteleaga ca odrasla nu trebuie sa sufere pentru ca intre noi nu mai putea exista iubire sau altceva afara de interesul comun privind puiul de om iesit din noi amandoi. Pentru ca stiu ce inseamna sa nu-ti fie un parinte aproape si cata suferinta provoaca lipsa si raceala sa, de aceea am luptat sa-i fie copilui meu cat mai bine in situatia data. Da, daca dam dovada de caracter, suflet si inima pentru puiut, vom ramane legati mereu prin aceasta minune. Dar trebuie sa existe si respect reciproc, altfel lucrurile nu sunt tocmai dragute.

Desi a fost cumplit, atat ca parinte singur cat si psihic cu gandul la suferinta copilului care nu intelegea ce se intampla, am reusit sa ma tin tare si  reusit sa trec si peste asta si imi pare ca lucrurile merg destul de bine. Sunt clar mult mai fericita si mai increzatoare, pot sa fac ceea ce vreau si mai ales ma bucur de deciziile mele si de viata si de linistea mea. Intr-adevar un singur lucru lipseste, dar va veni si el la timpul sau.

Cum o fi sa fii atat de prins in propria-ti viata, in consumul ei continuu, incat nici macar sa nu-ti dai seama ca poate exista si o cu totul alta viata. Sa-ti imaginezi de exemplu viata elevetienilor care lucreaza doar cateva ore pe zi, hmmm… cat de relaxant ar fi. Ti-ai putea imagina o asemenea viata? Fara stres, sa ai timp sa visezi, sa ai timp sa gandesti, sa iei cele mai bune decizii… Sa stai sa meditezi, sa contemplezi, sa visezi… Pentru ca, azi, este o asa goana si un asemenea stres incat nu mai avem timp sa gandim, sa reflectam, sa alegem ce este cel mai bine pentru noi… Iar prezentul este doar cauza actiunilor noastre din trecut.

Eu ma aflu acum intr-un moment in care imi dau seama ca prezentul meu este mai linistit ca oricand si ca asta se datoreaza alegeri lor pe care le-am facut. Mi-am dat seama ca Am luat decizii bune pentru mine!

Multi, in ziua de azi, nu dorm linistit noaptea, din cauza stresului. Eu nu, eu pot sa dorm linistita. Sunt impacata cu mine, cu deciziile pe care le-am luat si mi le-am asumat foarte bine!

Am avut parte de critici din partea celor din jur, ca nu fac bine ceea ce fac sau de pe ce lume sunt. Oameni cu alte valori, decat cele pe care le-am am gasit eu ca facandu-mi mie bine si aducandu-mi liniste, interes.

Mult din stresul din ziua de azi este legat de bani si de dorinta de a fi la un anumit nivel, de a avea lucruri care confera un statut. Si toate acestea cu riscul stresului si al nesomnului, pana la asumarii propriei nesanatati, sub diverse forme precum chiar si deprimare.

Pe mine nu m-a incantat nicicand ultima tehnologie.  Avand un interes in tehnologia IT inca din anii 90, de atunci mi-a incoltit in minte ideea ca nu este bine sa te avanti sa cumperi ultima aparitie.  Costa enorm si nici nu se stia ce bug-uri poate avea. Iar peste un an o cumparai la jumatate de pret. Asa ca, am adoptat de atunci strategia: lasa-i pe altii sa testeze, si abia apoi voi cumpara si eu la jumatate de pret, ceva despre care am mai multe pareri ale „consumatorilor”, cand voi stii exact pe ce voi da rodul muncii mele.

Si undeva in ratiunea mea aceasta gandire s-a extins. Probabil considerand si faptul ca nu vedeam vreun beneficiu cu adevarat important  in a-mi luat ultima gaselnita, avand alte lucruri mai bune in plan.

Este foarte usor in ziua de azi sa te pierzi printre atatea valori. Este greu sa nu te lasi prada societatii care incearca sa-si impuna propriile valori, doar din dorinta de devalorizare sau din incapacitate de a se ridica printr-o esenta proprie cu adevarat importanta. Astfel, se inlocuieste treptat prestigiul unui om cu ceea ce el detine, indiferent daca acel lucru ii foloseste sau nu. Incepe sa capate importanta nu atat individul, ca persoanalitate, spiritualitate sau abilitati, ci valoarea mai mare se pune pe lucrurile detinute.

Si asa,  renuntand putin cate putin la diverse lucruri fara importanta pentru mine, desi pentru altii era ceva de nelipsit, am reusit sa imi realizez visele si sa imi dorm linistit somnul de noapte, iar dimineata sa ma trezesc cu fericire in mine 😉 Doar pentru ca am stiut cat de mare mi-e plapuma si sa am avut rabdare sa gasesc exact ceea ce imi doream si stiam ca nu este imposibil.

 

La ce bun sa detin lucruri, daca nu am liniste?

 

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: